Tulburarea obsesiv compulsivă

Ce este tulburarea obsesiv‑compulsivă?

Persoanele diagnosticate cu tulburarea obsesiv‑compulsivă (TOC) au obsesii, compulsii sau ambele. „Obsesiile” sunt gânduri, imagini mentale sau impulsuri care induc distres şi care reapar periodic. „Compulsiile” sunt comportamente pe care persoanele simt că trebuie să le efectueze ca să reducă nivelul de distres resimţit sau să prevină vreo întâmplare nefericită. Majoritatea persoanelor cu TOC suferă atât de obsesii, cât şi de compulsii. Exemple de obsesii întâlnite frecvent:

• Teama de a contacta o boală, cum ar fi SIDA sau cancerul;
• Teama de a atinge otrăvuri, de exemplu pesticide;
• Teama de a nu vătăma sau ucide pe cineva, de obicei o persoană apropiată;
• Teama de a nu uita efectuarea unui comportament, de exemplu, stingerea gazului sau închiderea uşii;
• Teama de a efectua un comportament imoral, cum ar fi, de exemplu, strigarea obscenităţilor.

Compulsiile sunt adesea denumite şi „ritualuri”. Exemple frecvent întâlnite de compulsii sunt:

• Spălarea sau curăţarea excesivă, de exemplu, pacientul îşi spală mâna de foarte multe ori pe zi;
• Verificarea, de exemplu, pacientul verifică de mai multe ori dacă a stins gazul;
• Repetarea unor acţiuni, de exemplu, stingerea şi aprinderea luminii de 16 ori;
• Adunarea obiectelor, de exemplu, păstrarea unor reviste vechi;
• Aranjarea obiectelor într‑o anumită ordine, de exemplu verificarea aranjării total simetrice a obiectelor dintr‑o încăpere;

Majoritatea persoanelor cu TOC îşi dau seama că temerile lor nu sunt pe deplin reale. De asemenea, îşi dau seama că, de fapt, compulsiile lor nu prea au sens. Cu toate acestea, sunt incapabile să nu le mai efectueze. TOC poate avea consecinţe grave. Persoanele diagnosticate cu TOC îşi pot petrece mai multe ore pe zi efectuând ritualuri specifice. Astfel, activităţile profesionale şi familiale devin destul de dificile. De asemenea, multe persoane cu TOC evită anumite locuri sau situaţii de care le este teamă. Unii ajung să se izoleze în propria locuinţă, pe când alţii ajung să fie ajutaţi de familie în efectuarea acestor ritualuri.

Studiile de specialitate arată că intervenţiile cognitiv‑comportamentale îmbunătăţesc simptomatologia TOC în peste 80% dintre pacienţi. Cu toate acestea, simptomatologia nu dispare total, iar pacienţii ar putea experienţia ocazional activarea gândurilor obsesive şi a nevoii de a efectua comportamente compulsive. Însă, după terminarea intervenţiei, pacienţii ar putea simţi că îşi pot controla mai bine acţiunile şi se pot bucura în mai mare măsură de viaţă. Conform studiilor, majoritatea pacienţilor trataţi cu intervenţie cognitiv‑comportamentală continuă să se simtă mai bine şi după terminarea intervenţiei.